Istoric

Preocupări pentru asigurarea alimentării cu apă în această zonă aridă au existat din cele mai vechi timpuri (ex. sistemul de alimentare cu apă al cetăţilor Histria şi Tomis), dar apa potabilă a reprezentat o problemă încă din primele secole de existenţă ale cetății Tomis. Însuși poetul Ovidiu aminteşte în scrierile sale: „Nu pot suporta nici clima, nici să mă obişnuiesc cu apa de aici. Nu se găseşte în Tomis apă de băut, decât aceea din lacuri amestecată cu apă sărată din mare”. Potrivit istoricilor locali, primele încercări de aducţiune a apei au fost realizate în epoca romană.

În oraşul Constanţa, preocuparea pentru alimentarea cu apă potabilă începe din anul 1880, însă apă potabilă curentă, adică printr-un sistem de pompare, la robinet, nu a putut fi adusă în Constanţa decât în preajma primului război mondial.

1880 – 1903 S-au făcut studii şi proiecte de aducere a apei potabile în oraş.
1903 Proiectul ing. Cucu Starostescu de aducere a apei din zona Lacului Siutghiol, de la punctul numit  „Moara Caragea”, situat la 7 km de oraş, care s‑a făcut parţial prin săparea a 3 puţuri de diametru mare.
1903 Proiectul ing. Virgil Ionescu „Alimentarea cu apă a oraşului Constanţa – Proiect pentru distribuţiunea apei”.

Se canalizează primele străzi în Constanța: Mangaliei, Carol, România, Remus Opreanu şi Bdul Elisabeta.

În scopul de a împiedica risipa de apă, se pune problema folosirii contorilor (încă din acea perioadă existau preocupări pentru economisirea apei).

1924 Reluarea proiectului ing. Cucu Starostescu de aducere a apei de la Caragea Dermen, prin executarea a 4 puţuri de diame­tru mare şi a unei conducte de aducţiune Dn 300 mm până la rezervoarele Obor, existente.
1924 Finalizarea construcţiei uzinei de la Caragea Dermen şi a constructiei unei a doua conducte de aducţiune Dn 300 mm.
1928 Punerea în funcţiune a primei conducte de aducţiune Dn 350 mm fontă de la sursa Caragea Dermen – rezervorul Obor.
1930 Se realizează captarea de apă din subteran prin puţurile de la Eforie–Nord, cu un debit de 400 m³/zi, care a funcţionat până în 1958.
1938 S-a realizat a doua conductă de aducţiune cu Dn 450 mm fontă de la sursa Caragea Dermen – Constanţa.
1938 A luat fiinţă „Întreprinderea comunală Constanţa”
1948 Punerea în funcţiune a primului puţ modern echipat, la sursa Ca­ragea Dermen.
1948 La sursa Caragea Dermen s‑au executat 27 de foraje de studiu, din care s‑au echipat 10, restul având debite necorespun­zătoare.
1950 – 1957 Se dezvoltă sistemul de alimentare cu apă al litoralului prin executarea de foraje de mare adâncime la Eforie–Nord, Eforie–Sud şi Techirghiol. Se realizează conducta de aducţiune Dn 400 mm Caragea Der­men – Complex Călăraşi – staţiunile din sud, în lungime de peste 30 km. De asemenea, se construiesc rezervoarele 2×1.000 m³ şi un castel de apă de 300 m³ la Eforie–Nord şi Eforie–Sud, rezervoarele 2×1.000 m³ de la Techirghiol, precum şi 50 km de reţea de distribuţie.
1959 Până in 1959, în oraşul Mangalia alimentarea cu apă s-a făcut din fântâni locale.
1959 – 1962 Se execută primele foraje la sursa Biruinţa şi Mangalia. De ase­menea, se realizează aducţiunea Dn 500 mm Birunţa – Cas­tel Eforie–Sud, iar la Mangalia rezervoarele 2×500 m³, o staţie de pompare, un castel de apă de 100 m³ şi aducţiuni. Captarea de la Mangalia va funcţiona până în 1970, când va fi abandonată din cauza apariţiei în zona captării a ape­lor sulfuroase.
1964 – 1972 Se fac noi foraje la Tatla­geac, Dulceşti Pecineaga, Cotu Văii, Albesti, Vârtop, etc.
1972 Se fac studii şi cercetări sistematice privind utilizarea surselor de apă, evoluţia acestora, rezrvele de apă subterană, etc.
1964 – 1972 În perioada 1964 – 1974 s-au executat şi s-au pus în funcţiune un nu­măr de peste 100 de foraje în zona litoralului. Lucrările au avut ca scop punerea în exploatare a două acvifere cu rezerve apreciabile de apă. Apar noi captări importante de apă subterană şi anume: Cişmea I şi II, Basarabi, Medgidia, Costineşti, Tatlageac, Dulceşti, Neptun etc. Se dezvoltă, totodată şi reţelele de aducţiune și distribuţie, capacităţile de pompare şi înmaga­zinare, cum ar fi cele de la Palas – Constanţa, Costineşti, Tatlageac, şi se extind cele existente, conturându‑se astfel sistemul de alimentare cu apă al litoralului, dezvoltat între localităţile Năvodari şi Mangalia pe o lungime de 70 km.
1973 La sfârşitul anului 1973 capacitatea celor 12 surse subterane înşirate de‑a lungul litoralului era de cca 5.500 l/s.
1975 – 1980 Prin creșterea necesarului de apă potabilă care nu mai putea fi asigurat din surse subterane s-a trecut și la utilizarea apelor de suprafață. Astfel, în această perioadă se realizează o stație de pompare a apei din Canalul Poarta Albă – Midia,  la Galeșu și o stație de tratare a acestora, la Palas, cu o capacitate de 2.000 l/s.
1989 – 1995 Se execută 2 surse de apă subterană în localitățile Albești și Poiana.

Capacitatea stației de tratare Palas crește la peste 4000 l/s.

1998 – 2001 Crește capacitatea de înmagazinare a complexului Palas prin construirea a 2 rezervoare 2×20.000 m³.
1998 – 2002 Se obțin primele credite externe (PHARE si BERD) pentru realizarea investițiilor în sistemele de alimentare cu apă și de canalizare.
2002 – 2010 Se derulează programul ISPA axat pe reabilitarea sistemului de canalizare.
2005 SC RAJA SA devine membru cu drepturi depline al Asociaţiei Mondiale a Apei.
2007 SC RAJA SA obţine statutul de operator regional de talie europeană.
2008 Introducerea tehnologiilor de vârf pentru tratarea apei cu ultraviolete.
2010 Introducerea sistemului SCADA pentru 25 de localități de la nivelul județului Constanța.
2010 – 2015 S-a derulat Programul Operațional Sectorial de Mediu ce a cuprins Reabilitarea Staţiei de Epurare ape uzate Eforie Sud, Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în regiunea Constanţa – Ialomiţa, Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată pentru regiunea Constanța – Ilfov,  Canalizare menajeră comuna Valu lui Traian, etapa III, judeţul Constanţa și Executarea branșamentelor de apă și a racordurilor de canalizare în regiunea Constanța – Ialomița.
2014 – 2020 Se derulează Programul Operational Infrastructura Mare (POIM) ce implică investiții de reabilitare și extindere a infrastructurii de apă și apă uzată în 94 de localități de pe raza a 6 județe (Constanța, Ialomița, Călărași, Dâmbovița, Brașov și Bacău).