Preocupări pentru asigurarea alimentării cu apă în această zonă aridă au existat din cele mai vechi timpuri (ex. sistemul de alimentare cu apă al cetăţilor Histria şi Tomis), dar apa potabilă a reprezentat o problemă încă din primele secole de existenţă ale cetății Tomis. Însuși poetul Ovidiu aminteşte în scrierile sale: „Nu pot suporta nici clima, nici să mă obişnuiesc cu apa de aici. Nu se găseşte în Tomis apă de băut, decât aceea din lacuri amestecată cu apă sărată din mare”. Potrivit istoricilor locali, primele încercări de aducţiune a apei au fost realizate în epoca romană.
În oraşul Constanţa, preocuparea pentru alimentarea cu apă potabilă începe din anul 1880, însă apă potabilă curentă, adică printr-un sistem de pompare, la robinet, nu a putut fi adusă în Constanţa decât în preajma primului război mondial.